Vineri 21 august 2009.... stateam in fata calculatorului,deodata suna telefonul (urma sa aflu teribila veste care mi-a marcat viata mie si familiei mele) era o prietena de-a mea din copilarie.... parca aud si acum cuvintele ei,nu stia cum sa imi spuna si mi-a spus-o sub forma de intrebare doar ca sa imi usureze suferinta! - fata am auzit ca pe alex l-a lovit o masina! imediat inchid telefonul si o sun pe mama care era la serviciu in acel moment si intreb mama alex are bicicleta? ea spune da de ce? ii spun ce s-a intamplat ca ma sunat de acasa ca l-a lovit masina si deodata aud o bubuitura si un urlet in telefon (mama a lesinat) disperata nu stiam ce sa fac ,eram neputincioasa.dupa cateva minute o sun din nou si imi raspunde un coleg de-al mamei si imi spune ca mama e bine si ca au ei grija de ea,ma linistesc pt.cateva secunde si ii inchid.nu trece un minut si ma suna cea mai buna prietena a mea si imi spune cu mare durere in glas imi pare rau ca trebuie sa iti dau eu vestea asta dar da e alex si a murit! am inceput sa urlu si o rugam sa imi spuna ca nu e adevarat si nu am mai auzit decat cum plangea si ea cu mine.dupa ce ii inchid ma sunau toate prietenele mele insa am vb doar cu cea care mi-a dat prima vestea si am rugat-o sa mi-o dea la telefon pe mamaia care mi-a spus jelind si urland sa venim toti acasa parca aud si acum vorbele ei mi-au ramas tiparite in minte,veniti mama acasa ca nu mai avem baiat.am innebunit nu stiam ce sa fac sunam pe toata lumea in disperare,am sunat-o pe sormea care era lauza si iam dat vestea asa a pierdut laptele si nu a mai putut alapta,pana am realizat canu trebuia sa ii spun deja era prea tarziu,acum ma temeam sa nu innebuneasca,am auzit ca putea sa dea in lauzie si era grav.am ajuns acasa dupa ceva timp dar nu am mai gasit decat niste urme,imi amintesc si acum pielea ii ramasese imprimata pe sosea si sangele imprastiat pe o bucata de cativa metri.cand am ajuns eu,a ajuns si unchimiu (Dzeu sa-l ierte ca intre timp s-a dus si el) nu stia nimic,am intrat repede si iam zis mamai ca vine acasa,era acolo o ambulanta si le facea tuturor injectii.cand a intrat el nu si-a dat seama ce se intampla credea ca a murit masa pt.ca nu o vazuse,era in casa,era curtea plina de oameni si una dintre femei ia spus asa: ti-a murit baiatu! am simtit ca ma prabusesc atunci,unchimiu care era in fata mea a inceput sa urle,sia rupt tricoul de pe el si vroia sa o ia la fuga,Dzeu ma intarit l-am luat in brate,m-am luptat cu el si am reusit sa-l opresc sa nu faca vreo nebunie.oricum a innebunit,seara incepuse sa vada fluturi si pe alex in fiecare stea de pe cer,l-am tinut in brate pana a adormit si cand s-a trezit mi-a zis ca ma iubeste,ca eu sunt fata lui acum.cuvintele lui m-au durut enorm.au urmat zile de cosmar,abia marti ni l-au dat acasa de la iml. acolo i-am spus mamei mele ca intru eu sa-l recunosc pt.ca sunt puternica dar ea nu m-a lasat.vroiau sa ni-l dea acasa cu capacul sigilat sa nu-l vedem si atunci ne-am rugat de cei de acolo sa ni-l dea desfacut pt.ca unchimiu a zis ca sparge acel sicriu.pana acasa nu i s-a dat jos capacul,erau sute de persoane acolo,am lasat pe toti sa intre sa-l vada si dupa ce s-a mai eliberat am intrat si eu,mama mea plangea la capataiul lui iar eu cand l-am vazut nu m-am putut stapani,am facut o criza de isterie si mi-a venit rau,mama m-a tinut pe brate,mi-a zs sa imi revin ca i-am zis ca eu sunt puternica,nu am mai rezistat si m-au dat afara unde mi-au dat doua extraverale pt.ca n stiu ce fel de emotie era aia dar tremuram foarte rau si nu imi reveneam.a trecut si asta,in drumul spre biserica l-am jelit mult,am plans,am urlat,apoidupa asta cand s-a pus masa in curte inainte ca lumea sa se aseze la masa era o vreme buna dintr-o data a venit un val puternic(ca un vant) doar ce a trecut pe acolo in fata mesei si a plecat.sunt convinsa ca era sufletul lui alex care isi lua ramas bun de la noi.azi ,vineri 21 august 2015 se implinesc 6 ani de la tragedie dar eu nu am uitat nimic,nicio secunda,ma doare si acum la fel de rau ca si atunci,imi amintesc absolut tot,pas cu pas,fiecare cuvant pe care mi l-a adresat cineva atunci.imi lipsesti enorm copil frumos cu chip bland,cuminte si frumos,sper ca acolo sus sunteti toti bine,noua aici ne lipsiti enorm.... imi este tare dor de tine:(((((( Dzeu sa te odihneasca in pace!
