ce bine ar fi fost sa fie totul doar un vis,sa nu te fi cunoscut niciodata,sa nu iti fi vazut ochii niciodata,sa nu iti fi atins mainile,sa nu fi adormit la pieptul tau,sa nu iti fi ascultat respiratia,sa nu fi simtit parfumul pielii tale,ce bine ar fi fost sa nu ma fi iubit niciodata,acum eram altcineva,altundeva,libera si fericita,chiar daca acum sunt singura nu sunt libera pt.ca inima mi s-a sfasiat,ochii nu mi se opresc din plans,sunt sfasiata de durere si totul s-a dus,s-a naruit intr-o clipa .ce vina am avut eu?singura mea vina a fost ca te-am iubit mai presus de orice si de oricine,singurul meu pacat ca te-am iubit atat de profund si de intens pana in cele mai adanci oceane si peste cer si inapoi.cum am ajuns noi aici?de ce?pentru cine?cand ai ajuns tu sa ma minti?cum ai putut sa iti incalci cuvantul si promisiunile?cum ai uitat de tot ce ai jurat?nu ti-am cerut nimic niciodata decat sa ma iubesti,tu singur mi-ai jurat iubire,respect,loialitate si credinta.am multe intrebari si nici un raspuns.era mai bine sa ma fi omorat intr-o secunda pt.ca oricum de cand ai plecat am inceput sa mor putin cate putin in fiecare clipa.Si totusi nu te urasc iti doresc tot binele din lume,iti doresc sa fii fericit cel putin la fel de fericit cum am fost eu cand erai al meu,iti multumesc pt.toate clipele de fericire pe care mi le-ai oferit si o sa iti multumesc toata viata pt.cel mai de pret cadou primit de la tine la acest sfasit de poveste care nu a avut nici un final,iti multumesc ca atunci cand mi-ai dat otrava despartirii mi-ai dat si leacul care sa ma invie!
