iluzia iubirii

De cand eram copil visam
La un print ca din povesti
Sa aiba ochii verzi si blanzi
Ca dansul stelelor ceresti

Dar intr-o seara fara culoare
Am intalnit un print mai frumos
Avea ochii verzi si blanzi ca o mare
Ce straluceau tot mai luminos

Avea un zambet uimitor
Ce continua sa straluceasca
Imi trimitea fiori nebuni
Si incerca sa ma uimeasca

Cand mana usor mi-a atins
Am simtit ca-n al meu suflet
Inflorea iubirea amara
Ce incet, incet m-a stins

Am realizat mult prea tarziu
Ca a fost doar o iluzie
Si sufletu-mi era pustiu
De aceasta deziluzie

Iar acum in fiecare seara
Eu stau si privesc afara
La cerul senin de primavara
Si astept iubirea iara.