Ai luat o parte din mine

...cand ai plecat. Stii ce imi este cel mai teama? Ma ingrozeste gandul ca as putea sa ma trezesc intr-o dimineata si sa imi dau seama ca am uitat de tine. Ca am uitat momentele petrecute. Ca am uitat atingerea si sarutul tau. Ma ingrozeste ideea ca as putea sa te pierd si din amintiri. Asta este spaima mea cea mai mare. As fi pierduta pentru totdeauna. Imi ceri sa uit. Sa te uit. Imi ceri sa nu traiesc din amintiri. Dar tu nu stii ca amintirile sunt tot ce am. Nu stii ca amintirea a ce a fost frumos candva ma tine inca in viata. Iti multumesc ca mi le-ai oferit, si te rog sa nu imi ceri sa renunt la ele. Atat mai am... Mai indepartati azi cu fiecare clipa, alungati de noi insine...plecam pe drumuri separate pe care maine niciunul dintre noi nu-l va regasi pe celalalt...

.........Pentru ca te-am cunoscut. Pentru ca mi-ai spus Ina. Pentru ca ti-ai cerut iertare cand ai gresit. Pentru mesajele minunate cu care m-ai obisnuit. Pentru cand ne-am intalnit la gara si m-ai asteptat in frig ca am intarziat. Pentru ca ai mers cu mine la Zimnicea. Pentru ca m-ai imbratisat. Pentru momentele in care vorbeam doar eu si tu taceai. Pentru ca m-ai acceptat asa cum sunt. Pentru ca ma lasai sa ma joc in parul tau pana adormeam. Pentru ca mi-ai redat speranta si increderea. Pentru ca m-am simtit superb. Pentru noptile in care am adormit in bratele tale, sub atingerea ta. Pentru acele nopti in care m-am trezit dupa ceva timp iar tu inca ma mangaiai. Pentru ca ma priveai cum dorm. Pentru ca iti placea atat de mult sa-ti plimbi mainile prin parul meu...Pentru ca m-ai prins de mana si m-ai imbratisat cand plangeam si voiam sa plec... Dar si pentru zile. Pentru zilele in care imi dadeai mesaje doar sa imi spui ca te gandesti la mine. Pentru saruturile, mangaierile si cuvintele tale. Pentru cand ma alintai. Pentru certurile si crizele mele de gelozie aiurea, pe care le-ai suportat. Pentru numarul ala de telefon pe care ti l-am sters. Pentru k ne-am plimbat atunci prin ploaie ca doi nebuni. Pentru zambetul tau. Pentru ochisorii aia albastri pe care m-ai lasat sa-i pupacesc. Pentru cele doua alunite din obrajori care ma innebunesc. Pentru jocul cum merg piticii pe pielea ta, pe care l-ai acceptat Pentru ca ma lasai sa te gadil si sa-ti fac semne desi nu aveai voie. Pentru ca radeai cand iti spuneam domnule ofiter Pentru bucuria pe care o aveam cand venea seara si vorbeam o ora intreaga la telefon. Pentru ca m-ai incurajat sa merg la doctor. Pentru ca am tipat la tine si m-ai inteles. Pentru ca ai crezut in mine. Pentru diminetile minunate in care ma trezeam zambind. Pentru atingerea ta. Pentru pozele pe care ma lasai sa ti le fac. Pentru ca nu m-ai inselat. Pentru toate descarcerarile pe care mi le-ai povestit chiar daca eu ma strambam. Pentru ca de fiecare data cand ma enervam si tipam la tine ma calmai doar cu un cuvant. Pentru ca ai dansat cu mine pe melodii care nu-ti placeau. Pentru k ai mers la mine desi nu-i mai vazusei pe ai tai de atata timp. Pentru ca tu esti lumea mea...Pentru ca abstract sau real eu sunt un om mort pentru tine si, doamne cat te iubesc, te-am iubit si cat te voi mai iubi.....

Pentru tot. Pentru ca esti frumos, destept, cuminte, vesel, zapacit, serios, atent, grijuliu, mamos, dulce, rautacios, sensibil si pentru ca....fara sa stii...ai luat cu tine o parte din mine cand ai plecat....

Mi-ai aratat cum sa fiu fericita. Mi-ai aratat cum sa iubesc cu adevarat. Mi-ai aratat cum sa cred in iubire, cum sa ma bucur fara sa platesc mai tarziu cu lacrimi. M-ai luat de mana si mi-ai aratat drumul corect. Un drum in care eram doar noi doi, un drum pe care mergeam doar noi, facandu-ne planuri si luptand pentru NOI. Si apoi ai plecat