Vezi, iubito , te astept si acum prin gradina sufletului meu,ma plimb, si stau pe banca
pe care obisnuiam sa stam candva doar noi doi.Acum daca ma uit mai bine
e o ruina, e plina de noroi, gradinii sufletului meu ii lipsesti tu, iubito, ii lipsim noi doi.
Parca este toamna...de o vesnicie, trandafirii
nostri albi, au culoarea ruginie...dar poate o sa vina primavara...cine stie?
In fiecare dimineata storc norii ochiului meu, cu gandul ca poate am sa salvez gradina sufletului meu...dar sa lupti singur..e greu.
Te astept si acum, chiar daca nu vii..dar vreau sa
mor aici pe banca sufletului meu, cu speranta ..ca poate doar intarzii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
ai ceva de comentat????.....comenteaza!!!!!!