cerul meu

Cerul meu s-a intristat,
Acum parca se razbuna,
Cauta un vinovat
Plange,fulgera si tuna…

De unde are atatea lacrimi?
Uriasul meu frumos…
Cand a strans atatea patimi,
De-i tot timpul furios?

Nici nu imi mai amintesc
Cand l-a lasat si pe Soare,
Sa trimita cu un gest
Norii grei la inchisoare.

Se pare ca nu-si doreste
Nici macar stele si luna
Presupun ca ne vorbeste
Da`i prea vag ce vrea sa spuna.

Tot ce stiu este ca vreau
Cerul vesel inapoi
Nu p-acesta gri,noros
Si pregatit de razboi.

Dar m-asculta cineva?!
Sunt un simplu pamantean
Iubirea era arma mea
Insa stiu ca n-o mai am

Am lasat-o unui nor
Care seamana cu tine
I-am zis:
”Eu ma duc sa zbor…
Tu pastreaz-o pana maine”

Dar „maine” n-a mai venit…
Fiindca norul s-a ascuns,
Sau poate s-a ratacit
Prins de cer in vreun apus
De atunci ploua mai mereu
Si nu mai pot sa lupt
L-as ruga pe Dumnezeu
Sa-mi dea forta sa te uit.

Si sa imi recapat cerul
Pe care-l credeam pierdut
Fara sa-mi mai caut norul,
Fara sa te mai ascult…

Stiu ca totul va fi bine
Te rog,nu imi spune „Nu”
Si poate-o sa-ncep de maine
Sa uit ca ceru-ai fost „Tu”.!.