cuvinte...despre viata

Fiecare dintre noi, intr-un fel sau altul, adunam comori unii investesc in lucruri materiale, altii isi aduna comorile in vistieria inimii intr-o lume a haosului, in care gandurile ne sunt furate de griji si probleme, uitam de clipele de ragaz care sa ne improspateze dragostea, credinta, sentimentele comori pentru sufletul tau sunt cuvintele de pret pentru inima si mintea noastra, picatura de care avem nevoie pentru a da gust unei zile banale...o ploaie in noapte asterne cu ea mii de soapte,pentru eternitate...siluete si umbre cochete lasa parfum in urma lor, venit din lumea celor din noapte... priviri aruncate peste geamuri patate nasc ganduri neasteptate,tresariri curbate..... noroc sau bogatie....ingroapa-n pamant pe vecie picaturi reci,care pe obraji, pe trup ...par seci. La rasarit se nasc sperante de zile mai bune...de-as putea,de-as incerca sa zbor,sa fiu prieten cu un nor,sa mangai ingerii usor,sa le spun cat mi-e de dor sa vad lumea fericita,linistita.....! cu dragoste sa schimb suspine si sa transform lacrimile-n BINE! ....o ploaie in noapte devine tacuta ...in lumea viselor ...fiecare dintre noi poarta cel putin o masca in relatia cu ceilalti, incercand sa se protejeze ce se intampla insa cand tot ceea ce faci este sa joci in fiecare clipa a vietii tale, aproape fara sa faci diferenta dintre realitate si scena?iei un "OSCAR" de la timp....si o lacrima de la VIATA....care plange pt lipsa ta de curaj...cand lumina diminetii alunga somnul tau adanc...zambeste...incepi o noua zi pe care multi n-o mai apuca deschide larg fereastra si...zambeste soarelui,norilor sau ploii si furtunii...oricum ele fac parte din viata ta si...zambetul tau. ..se va intoarce la tine...oglindit in...trilul pasarilor...in fosnetul frunzelor..in mangaierea calda a ploii ce-si lasa stropii curgand usor pe chipul tau,racorindu-l si umplandu-te de energia unui nou inceput zambeste celor pe care ziua ti-i aduce aproape de tine poate zambetul tau va reaprinde in unul din aceste chipuri speranta de mai bine... este ciudat cum uneori dragostea seamana mai mult cu ura decat cu prietenia...iubim si totusi uram,iubim si totusi ii ranim pe oamenii apropiati noua poate ca nu vrem sa se intample cu adevarat asta si totusi o facem,crezand ca dragostea ne da dreptul sa gresim,deschizand rani in sufletul celorlalti cand iubesti,nu ranesti,nu ceri nimic celuilalt si nu astepti sa ti se dea pentru ca dragostea vine din adancul sufletului tau,nu jignesti si nu faci reprosuri,pentru ca dragostea este intelegere si respect noi si dragostea sufletului nostru ne pierdem undeva in infinit,printre rautati si egoisme si ajungem la sfarsit sa ne pierdem intre regrete si pareri de rau...si toate acestea dintr-un singur motiv...pentru ca nu intelegem ce inseamna cu adevarat sentimentul si numele de DRAGOSTE..prietenia nu inseamna un umar pe care sa plangi, inseamna incredere, daruire , speranta , iubire...prieten adevarat e cel cu care iti imparti bucuriile, necazurile...prietenul adevarat e acel care e "acolo"pentru tine la bine si la rau,prietenul adevarat e cel caruia ii place sa te vada,care este dispus sa-ti ierte slabiciunile si sa le ascunda de ochii altora prietenul este acela care gandeste pentru tine la fel ca pentru el insusi si care este capabil sa te ajute sa intelegi ca uneori mai faci si greseli...dupa teama ca nu exista nimic urmeaza teama ca exista ceva mai usor acceptam despartirea de nefiinta decât de fiinta nu ca lumea aceasta nu ar exista, dar realitatea ei nu e una adevarata totul pare a exista si nimic nu exista...conjuncturi, intamplari, trairi, coincidente ce compun viata noastra.... toate se imbina intr-un amalgam ciudat si frumos in acelasi timp.. ceea ce acum e certitudine, in clipa urmatoare ramane doar fum, pulbere, o amintire a ceea ce a fost candva...totul a mai fost candva...este o soapta care se dilata in convingere ori de cate ori teroarea sau frumusetea zilelor ne infioara pana la insuportabil atunci,toate perceptiile par amintiri,a caror avalansa n-o putem stapani,iar prezentul se sufoca sub presiunea trecutului anularea prezentului in napadirea amintirilor imprumuta vietii un caracter de irealitate si de vis inutil este o vesnicie de umbre diafane,o nemurire de amurguri,o inmarmurire de fantome...totul a mai fost candva...de aceea imi pare viata o unduire fara substrat si o leganare fara substanta lumea nu se repeta...dar pare ca traim in rasfrangerile unei lumi trecute,careia-i depanam ecourile intarziate memoria nu este doar un argument impotriva timpului,ci si a acestei lumi ea ne descopera confuz lumile probabile ale trecutului...pe strafundurile memoriei se elibereaza regretele



nu stiu cine a scris-o dar mi-a placut ffff mult!!!