Doar tu

M-am trezit intr-o dimineata, gandindu-ma la viata mea. Ce aveam eu in ea? Aveam o mama, un sora si o nepotica...dar mai presus de toate aveam un suflet. Sufletul meu. Un suflet fara culoare care isi dorea sa traiasca. Ma uitam pe cer si ma intrebam: ce-am sa fac eu azi? Nimic. Erau doar nori si vant, se pregatea de furtuna, de parca era inainte de razboi...simteam ca imi doresc sa stau doar pe margine sa privesc vietile altora, clipele de fericire si de iubire, parca totul se invartea in jurul meu, auzeam doar rasete de bucurie, oameni care se iubeau si isi purtau de grija unul altuia, era o lume din care imi doream sa fac parte, sa nu mai traiesc in singuratate in tristetea inchisa in sufletul meu, tristete pe care nu am vrut sa o recunosc ca exista si doare, imi doream un univers al meu si al ei. Al ei cine? Ma intrebam si imi raspundeam singur: al celei care sa ma iubeasca. Dar cine sa ma iubeasca pe mine? Cine ? Cine poate sa ma readuca la viata sa simt caldura razelor de soare, sa simt ploaia si furtuna motiv de bucurie?



Doar tu. Pe tine te-am zarit, stateai si priveai dintr-un colt de bucurie, te bucurai ca traiesti, ca poti sa zambesti...curios, s-a apropiat bucuria de tristete, s-au privit, si-au dat mana, pentru o clipa tristetea a cunoscut bucuria sufletului tau, iar tu ai zarit o raza de soare in sufletul meu fara culoare, te-ai intristat vedeam asta in ochii tai..iar eu zambeam si simteam ca viata mea capata un sens, ca de azi bucuria cu tristetea vor merge alaturi una langa alta zambind, fara regrete...si asa s-a nascut dragostea noastra...din clipa aceea am constriut universul de care aveam atata nevoie. Acum era universul nostru...si totusi norii nu se razbunau, si-au varsat lacrimile asupra noastra, erau lacrimi de fericire! Lacrimi pe care le-am varsat doar alaturi de tine, lacrimi pe care le-as varsa in fiecare clipa, azi de fericire maine de dor, si-apoi de tristete pentru minutele in care iti simt absenta si iti doresc mangaierea sa o simt pe obrazul meu. Doar azi simt ca am suflet, simt ca traiesc doar pentru ochii tai pe care nu i-as mai face niciodata sa planga pentru zambetul tau care imi alunga tristetea, pentru vocea ta care imi alina inima, pentru tine sufletul meu , pentru tine! Tu care imi dai putere sa vad viata ca o poveste.



M-ai invata sa rad, sa iubesc tot ceea ce ma inconjoara, tu cu bunatatatea sufletului tau de aur, m-ai invatat ca dupa ploaie vine soare, ca nimic in lumea asta nu are sens fara suflet...Asa cum eu nu am sens fara tine sufletul meu, asa cum eu sunt centrul universului tau, cum viata ta fara mine pare un copac fara radacini, asa inima mea nu e intreaga in clipele cand esti departe de mine. Iti multumesc pentru ca ma iubesti!