drumul

Alerg pierduta prin marea agitata de inchipuiri...Caut parca ceva,dar nu stiu ce...Alerg in continuare privind in stanga si in dreapta!Este o zarva cumplita in mintea mea.Mii de imagini ce apar si dispar,voci de diferite nuante fredonand nostalgia clipelor de mult uitate.Continui sa alerg nestiind incotro!Vad oameni ,multi oameni imprejurul meu;unii ma ajuta sa imi continui drumul,altii imi pun piedici,ma lovesc...nu stiu ce vor!Aud si simt multe vorbe grele si imbrancituri!Se face din ce in ce mai mult intuneric;ma simt zdrobita....Cad in genunchisi-mi pun mainile la urechi!Incep sa plang,picioarele ma dor si sunt ranite ,iar eu prea dezamagita pentru a-mi mai ridica privirea din pamant....Deodata Cineva ma atinge usor pe umar!Deschid ochii si privesc...e lumina! In fata mea disting cu greu o Persoana ce are mana intinsa....cu neincredere si cu maini tremurande Il apuc de mana!Ma cuprinde si ma invaluie cu dragoste in timp ce ma ridica,stergandu-mi usor lacrimile! Privesc si nu stiu ce sa cred....Imi sopteste sa nu mai plang caci acum totul s-a terminat si este aici cu mine!Observ ca haina Lui alba acum era murdara si plina de praf,praful pacatelor mele.Inchid ochii si Ii multumesc in gand ca a facut pt mine ceea ce nimeni nu ar fi facut...Si anume m-a ridicat si a stat langa mine atunci cand nimeni nu mi-ar mai fi aruncat nici macar o privire!Ma tine stans langa El si astfel pornim usor pe drumul vietii lasand lacrimile si tristetea la acel popas...caci acum El mi-a daruit haina Lui....