Tu vezi apusul ud scăldat în lacrimi rupte Şi ploaia londoneză ce-mi picură iar dor? Pe fruntea mea pătată cu vise întrerupte Se zbat cu aripi frânte secvenţe de amor.
Nu pot cuprinde zarea cu mâinile-amândouă Să tai felii din terra ca să îmi fi aproape, Dar pot spre dimineaţă pe florile în rouă Să îţi trimit sărutul cu mângaieri de pleoape.
Încet se lasă noaptea, şi nu aprind lumina Îţi scriu cuvinte albe pe file înecate, Dar nu ajung la tine, tu ai lăsat cortina Mă pierd în întuneric, şi stelele-s plecate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
ai ceva de comentat????.....comenteaza!!!!!!