Rebecca-Sfarsit de poveste

Pe dune de nisip în deşertul Sahara
când ziua se sfârşeşte şi-apare blândǎ seara
pe ea am întâlnit-o,urmaşa lui Seneca,
copila din poveste cu numele Rebecca.
Urcat pe piramide priveam in depǎrtare
cum zeul Ra,bǎtrânul,se afunda în mare
şi te visam iubit-o în rochie transparentǎ
şi-ţi admiram cu jenǎ gingaşa-ţi silueta.
Zeiţǎ a iubirii,celebra Afrodita
ma-ncatuşat în lanţuri ca sǎ nu vǎd ispita
dar ochii mei,sarmanii,când te-au vǎzut pe tine
s-au rǎsculat de-ndatǎ şi au aprins în mine
un rug ce arde dens şi-mi pârjoleşte somnul…
Frumoasa mea reginǎ,te chem. sǎ-ţi ocupi tronul!
Îmi risc regatul tot, pentru privirea ta
îmi risc şi sufletul,îmi risc chiar si viaţa
doar sǎ te am o clipǎ culcatǎ lângǎ mine
sǎ te sǎrut pe tâmple în noaptea care vine.
Aseazǎ-te cuminte în stânga mea şi-ţi jur
voi invoca toţi zeii ca sǎ îi dea contur
iubitei mele dragi,urmaşa lui Seneca
faptura din poveste cu numele Rebecca!


Ps.eşti atât de frumoasǎ încât ai supǎrat zeii!