Asezata pe tamplele acestei lumi, Am simti zvacnetul lor ce chema ploi; Priveam printre gene, ca la scurte minuni, Si parca-mi era dor de noi goi…
Cu fruntea plecata in mine, gandeam, Incercand sa privesc inapoi… Fara varsta viata in mine sorbeam, Si inca visez la noi goi…
Ma inchid uneori printre pleoape, Doar dorul de tot ma dezgoleste, Te simt tot mereu mai aproape, Sufletu-mi fara varsta azi este…
Prea mult am fugit din mine in lume, Prin timpul ce urme isi lasa pe noi! Ma cheama sa vin iarasi in mine, Cu dorul flamand sa fim goi amandoi…
Sufletu-mi fara varsta-mi alearga prin vene; Nu crede-n uzura din dorul din vis, Mai lasa in trupu-mi plapand care geme Dorinta de iubirea ce inca mi-e scris…
Mi-e sufletul plin de-o dulce – amintire!... Cu ea inc-alerg prin mine, gemand, Niciodata nu-i tarziu sa speri in iubire, Tie iti darui si gandul si trupul flamand…
Sa dam vietii din noi caldura dorita! Sa trecem prin ani, nu anii prin noi! Te uita chiar daca acum sunt ranita, Eu inca tanjesc sa fim goi !...(Suflet fara varsta Versuri-Silvia G.)!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
ai ceva de comentat????.....comenteaza!!!!!!