uitam

In ziua de azi nimic nu ne mai pare imposibil. Daca ne straduim putin, putem fi tot ce ne dorim, putem ajunge pana la soare si inapoi, putem zbura, putem deveni stapanii Universului. Dar oare asta ne face fericiti? De dimineata pana seara tarziu, alergam de colo pana colo, rezolvand treburi urgente, importante, zbatandu-ne, luptandu-ne, uneori dand ordine, tipand, straduindu-ne din rasputeri sa ne impunem, sa ne facem auziti, sa ni se recunoasca meritele. In drumul nostru spre glorie ne facem ca nu vedem ceea ce ramane in urma noastra, inchidem ochii si ignoram sufletele peste care calcam, zambetele pe care le ucidem, sperantele pe care le spulberam. Suntem cruzi si nemilosi, chiar daca ni se pare ca credem cu tarie in iubire, bunatate si altruism. Intoarcem capul cand cineva are nevoie de-o privire, ne incruntam cand cineva are nevoie de un zambet, incrucisam bratele cand cineva are nevoie de o mangaiere, ne ferecam sufletul cand cineva are nevoie de iubire. Uitam sa mai visam si tot ceea ce ni se parea atat de minunat cand eram copii s-a pierdut sau sta incuiat atat de bine in coltisorul secret al sufletului nostru.