amandoi

Lumina-i stinsa. Usa-nchisa. Iar eu sunt orb, de dorul tau,
Si simt prezenta ta, fantoma! Te simt prea drag, amorul meu.
O forma desenata-n noapte, un chip, un zambet, un mister,
Atat de palida-ti chemarea, ecou de dragoste-n eter …

M-ating a tale rosii buze, te-ating usor pe coapsa-n jos,
Cuvintele mele-s ude, de-atata chin, de dor si patos.




Si-aceasta clipa, eu as tine-o, in timp blocata pe vecie,
Cand viata ta, doresti sa fie, atat de scurta si de vie
Iar mana mea, ce tremura, ca acul greu de gramofon,
Scotand atatea voci prea dulci, pe pielea-ti rezonand amor,
Te simt pierduta-n gand departe, te simt prea vasnic, ca traiesti,
Si chiar de soarta ne-ar desparte, eu totusi simt, ca ma iubesti.

Pamantul sub noi, tremura, afara pomii s-au culcat,
Si noaptea asta-i doar a noastra, in noi ce-ncet s-a-nfiripat.
Te tin la piept, te vreau cu mine, te simt batand mult prea vioi,
Si esti a mea si suntem unul si nu mai suntem amandoi …