miercuri, 11 august 2010

blestemul...dulce si amar


Atunci cand cerul de noi a aflat
Cu fiinta-i toata de dor s-a lepadat
Si ingerii din ceruri jalnic ne-au privit
Si azi ei plang pentru cei ce s-au iubit.

Si noaptea, de-atunci, de fiecare data,
Revine pe Pamanat cu inima-ncarcata,
Imi bate-ncet la geam si-ntreaba de tine,
Eu ii spotesc usor ca nu esti langa mine.

Se-ntuneca si totul in calea ei inghite,
Se-nfurie si atunci usor si-aduce aminte
De orele cand ea ne acoperea cu patimi
Si ne ferea de tot ce poate aduce lacrimi.

O-ntreb tipand de timpul sa intoarca poate
Ori, pe aripi de vis pe tine sa te poarte?
Insa-si intoarce fata, incet se departeaza,
Aievea parca-mi spune: "Tarziu, nu mai conteaza."

Blestemata fie noaptea caci hain lucreaza:
Coboara usor din ceruri si inima-mi vibreaza,
Apoi rapid se intoarcea lumina sa n-o orbeasca,
Iar eu o rog cu lacrimi de tine sa-mi sopteasca.

Blestemul e acelasi de mii de ani incoace,
E daruit doar celor pe care iubirea ii cunoaste,
E cea mai dulce rana si cel mai dulce vin,
E dorul ce-n lumina se schimba in pelin.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

ai ceva de comentat????.....comenteaza!!!!!!