cand...

Cand toate lucrurile bune incep sa dispara unul cate unul ... Cand tot ce credeai ca ai te va bucura pana la sfarsitul zilelor incepe sa se stinga cate un pic cate un pic pana dispare , cand farmecul si placerea dispar ... Cand nici glumele nu te mai amuza , cand nici macar un zambet sincer nu mai poti oferii , cand ti-a disparut vlaga , cand nici prietenii nu-ti mai sunt prieteni .
Cand Toate lucrurile care te faceau complet intr-o complet imperfecta incep sa dispara si ajungi sa te simti din ce in ce mai singur si mai pierdut pe drumul sperantei ... Singura prietena care iti ramane alaturi e speranta ... Aceasta nu pleaca desii tu devii fatsa de ea tot mai neimpresionat , tot mai necredincios , ea nu pleaca , undeva acolo in capul tau si in inima ta exista o farama de speranta care inca mai crede ca orice lucru la care speri , desii pare imposibil , poate fi realizat .

Dar daca toate lucrurile bune din viata ta incep sa dispara unul cate unul ... Si mai apar si unele piedici si lucruri care iti ingreuneaza drumul , daca mai ai si ghinion de o perioada proasta , devii captiv in negativitate ...
Atunci e cel mai greu ... atunci trebuie sa inveti sa te ridici din cenusa murdara in care te afli ... Trebuie sa gasesti puterea necesara sa te ridici ... Ar fi mult mai usor daca ai primii o mana de ajutor ... Dar atunci n-ar mai fi chiar asa ...

Cand ramai fara speranta .... incearca sa te minti ... sa pacalesti timpu` ... sa faci ceva care sa iti ofere bucuria minima de care ai nevoie sa ramai intreg ... Cand ramai fara speranta , accepti situatia asa cum e si cazi in prapastie ... Ai grija sa nu o iei razna ...