nu esti adevarat

Am atatea lucruri de spus despre tine
Incat nu imi ajung toate cuvintele din lume.
E posibil sa fii doar un vis frumos,
Sau un lucru real intors cumva pe dos.
Sa vedem…
Esti istet,fascinant,
Uneori plin de mister,nebun si amuzant.
Reusesti cumva mereu sa ma surprinzi,
Urasti sa furi,sa fugi si mai ales sa minti.
Ochii tai sunt profunzi si ma fac sa visez,
Iar zambetul tau…aproape-l venerez!
Pacat ca nu existi decat in mintea mea,
Si ce trist ca nu stiu daca te voi avea…
Pentru ca te-as iubi neconditionat
Dar trebuie sa fii,stii tu…ADEVARAT
Tampitule! De ce esti doar imaginar?
Te chem,te rog,te vreau,dar totul e-n zadar!
Esti doar un puzzle gri si greu de asamblat
Caci piesele tale s-au cam imprastiat
Si vad franturi din tine
In surasul sau,
Si-n nebunia lui,
Si in sufletul meu…
In sufletul meu atat de incurcat
Care se roaga zilnic sa fie alinat,
Dar care nu accepta(zau!este bizar)
Un simplu “te iubesc!”
Nici un sarut macar…
Nu stiu de ce,dar cred
Ca vrea sa mai astepte
Si-n timp isi construieste
Un milion de trepte
Pe care “Tu”,nebunul,le vei urca treptat
Pana vei reusi sa fii,stii tu: ADEVARAT!