crede-ma

Să ştii că eu nu te-am iubit,
Aşa puţin cum ai crezut.
Eu te-am iubit umpic mai mult
Şi când ţi-am spus
"Te iubesc mult !",
Eu te-am minţit,
Şi m-ai crezut.

Ştiu că mai demult tu m-ai urât,
Ca şi acum,
Dar nu-mi păsa... eram nebun,
Dup-ai tăi ochi, şi al tău fund...

Nu mă crezi că te-am minţit?
Vai! Mă faci din pat să mă ridic,
Amantei, un dulce "Adio" să-i aplic,
La tine grăbit să vin şi să-ţi explic,
Sau mai bine să te mint aşa umpic
"Eu? Eu n-am făcut nimic!"

Începi să verşi lacrimile de rigoare..
"Te urâsc! Înebunesc! Vai cât mă doare..."
Cum am putut eu să te mint?
Să ştii că şi-eu mă-ntreb...
Nu de ce eu am greşit,
Ci unde naiba te-am găsit?
Şi de ce oare te-am iubit?

Mă-njuri cum nu am mai văzut,
Şi-n Iad să ard tu m-ai trimis,
Dar ştiu c-acum nu m-ai crezut,
Acum din tot ce eu am scris,
Şi bine-ai şi făcut!
Crede-mă... Te iubesc mult!