deschizatorul tau de drumuri

" Tu insuti esti deschizatorul tau de drumuri, iar turnurile ce le-ai inaltat sunt
doar temelia sinelui tau deplin. Si sinele tau va fi el insusi o temelie, iar eu, la randu-mi sunt propriul meu deschizator de drumuri, caci umbra cea lunga ce se intinde dinaintea mea in zori se va strange sub pasii mei la ceas de-amiaza.
Apoi un alt rasarit imi va asterne o alta umbra la picioare, iar acea umbra se va strange, si ea, in miezul zilei celei noi.
Mereu ne-am fost deschizatori de drumuri si vom continua mereu sa fim, iar tot ce-am adunat si ce vom aduna vor fi seminte pentru pamanturi inca nearate.
Noi suntem pamantul si tot noi plugarii; noi suntem cei care culegem si tot noi
suntem cei culesi.
Pe cand erai doar o dorinta ratacind prin ceata, si eu eram pe-acolo, un dor
ratacitor, ne-am cautat unul pe celalalt si, din dorirea noastra, zamisliram vise , vise ce nu incapeau in timp, vise ce nu incapeau in spatiu.
Iar cand erai abia o vorba nerostita pe ale vietii buze frematande, si eu eram prin preajma , inca o vorba nerostita, viata ne-a rostit si am alunecat prin ani, in freamat de-amintiri ale lui ieri si de tanjiri catre un maine, caci ieri inseamna moartea biruita, iar maine era renasterea ravnita.
Acum suntem in mainile lui Dumnezeu. Tu esti un soare in mana Lui cea dreapta... iar eu pamant, in mana Lui cea stanga.
Cu toate astea, nu stralucesti mai mult dacat primesc eu stralucire ...iar noi, un soare si-un pamant, suntem abia-nceputul unui alt soare mai stralucitor si unui pamant mai roditor.
Si-ntodeauna vom fi un inceput. Tu insuti esti deschizatorul tau de drumuri, chiar tu...straine care treci prin fata portii si a gradinii mele...iar eu, la randu-mi imi sunt deschizator de drumuri chiar daca par stand nemiscat la umbra arborilor mei."

Kahlil Gibran