Fug de realitate

Acum eu tanjesc dupa atingeri, dupa siguranta ta, dupa caldura respiratiei tale… ofera-mi-le sau lasa-ma sa-mi recapat vechea raceala, vechea scarba si aproape uitatul dezgust.
Acum sunt in putere si acum simt flacara tineretii arzandu-mi in piept mai tare ca oricand. Eu nu am timp, eu nu mai am timp. Niciodata nu mi-am permis sa astept, pentru ca asteptarea era mereu pierduta, umbrele mereu deznadajduite. Acum urasc lumea dar te iubesc pe tine in schimb, acum cand te iubesc cat urasc toata lumea, lasa-ma sa zbor, sa musc si sa ma omor cat pot.
Dupa ce lacrimi imi vor spala chipul, puterile ma vor parasi, ura mi se va ineca in golul existentei mele, iar angoasa mea existentiala nu va ma rabufni in accese de ura si lupta. Vorbele mele isi vor pierde siguranta violenta, brutalitatea violului si aciditatea urii, vor deveni de o siguranta calma,fada, ca aceea care acum mi se pare de-a dreptul dezgustatoare.
Acum cand imi doresc cele mai mari napaste sa se reverse asupra-mi, cand inteleg mai bine ca oricand ca exista lucruri mai ingrozitoare decat moartea, iar viata se afla printre ele. Iarta-mi delirul si ineaca-mi vorbele in saruturi lungi ce ma ard pe trahee, dar zboara alaturi de mine.
Nu-mi refuza vise ce le vreau implinite. Machiaza-te si arata-mi ca tu esti personajul ideal, chiar daca joci stangace rolul ce ti-am propus. Nu uita ca lumea e o scena, eu sunt regizorul, iar multe indicatii sunt abia soptite la urechile interpretilor. Nu te teme pentru ce i-am zis celuilalt, ci pentru ce ti-am zis tie si nu ai inteles.
Timpul e ceva ce las mereu in urma, iar daca in el raman oameni sau vise neimplinite nu conteaza. Eu nu ma pot opri, nu-mi pot opri tentatiile si inclinatii spre fatalitate, iar daca nu pot angrena pe altii in ele, ii las in urma. Nu ezit niciodata cand gresesc, caci o fac prea rar, dar mereu colosal. Imi recunosc greselile, dar le-as repeta pe toate, pentru ca sunt facut din bucatile ciuruite de suflete ramase dupa bombardamente succesive de ura si impulsuri.
Eu nu am timp sa fac fiecare lucru la vremea sa , eu nu am capacitatea de a le face decat pe toate deodata, si de aceea simt ca ultima vapaie se apropie cu repeziciune, ca fiecare vapaie e ultima.

Fug de realitate,de lume,de timp,de dragoste, de mine....