Ce raspuns dai insa,in fata unui suflet care plange dinauntru,iar,pe dinafara,se straduieste,din rasputeri,sa surada?pentru ca dincolo de expresia fetei,de o bunastare aparenta,ne tradeaza,privirea,glasul,lacrima stringera din coltil ochiului.care vrea sa cada si care se stapaneste,numai ea stie cum.Oricat de impacati am incerca sa parem uneori,nu putem sa ne pacalim pe noi insine.Daca in fata altora,radem cand vrem sa plangem,ne temperam,cand suntem pe punctul de a rabufni,fata in fata cu noi,in oglinda sufletului,nu putem minti.Acolo lucrurile sunt de doua culori,acolo nu exista nuante,Si cine ,oare,nu stie,in strafundul sufletului,care este starea sa de spirit,care din noi nu plange,in hohote chiar,in camera inimii?Care nu stie si nu a incercat,macar o data in viata,sentimentul pe care il ai atunci,cand,obosit de plans si de durere,adormi istovit,dornic de o dimineata care sa aduca un nou rasarit sau,de ce sa nu recunoastem,de o noapte care sa nu se mai termine,din care sa nu te mai trezesti,pentru a simti iar si iar durere?Cine nu a urcat pe culmile bucuriei,macar pentru un moment,scurt,dar pretios?Sau cine nu a cazut in prapastia deznadezdii si a durerii?Raspunsul este simplu:cu totii am plans si am ras,am luat si am daruit,am vazut dar ne-am facut ca nu vedem,si invers.Toti am dezamagit si am fost dezamagiti,mai mult sau mai putin?Am invatat sa plang cu zambetul pe buze.............
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
ai ceva de comentat????.....comenteaza!!!!!!