erai un inger alb

erai un inger alb, incantator,
pluteam si eu in lumea ta albastra
in falduri albe ma pierdeam catand
un chip cu starea lui de inger pur, sihastra

erai un inger si-mi era de-ajuns
ca existai in spatii largi, virtuale
sihastrii fluturi albi ar fi-ncercat si ei
un zbor de incercare in inaltimi florale

strangeam de mana-un inger, la randu-i ma strangea
intr-un destin dramatic, interzis,
paream superiori pasind spre-o alta lume
in care numai noi doi paream ca-veam ceva de zis

iubeam nespus un chip frumos de inger
si-i mangaiam cu grija aripa curata
si as fi vrut sa nu se mai desprinda
din mana mea spre cerul alb, nu , niciodata!

l-as fi tinut mai strans la pieptul meu
sa-i ocrotesc fragila lui splendoare
dar inger, ingerasul meu
deschise aripi mici si zborul lui ma doare...