ganduri

Zambesc?... Obisnuinta?
Lasa-ma sa traiesc dupa regulile mele!Lasa-ma sa-mi inec inima la malul marii!Valuri, valuri sa treaca peste ea.Lasa-ma sa adorm cu zambetul pe buze.Dimineata, cand ma vei trezi, vei stii ca am adormit cu gandul la tine!
Pentru mine, lumea e prea cruda si rea ca sa mai cred vreodata-n ea! Pentru mine, pamantul n-are margini, nici cerurile prag! Numai am nevoie de tine, lumina sa-mi luminezi drumul! Acum bezna a devenit prietenul meu.
Orasul e ud si trist. Oamenii se grabesc.Copiii fug. Eu...eu stau, privesc. Azi iarasi sunt singura.Propozitiile scurte ma obsedeaza...Pasesc incet, incruntata si dezgustata de ce vad in jur.
As vrea sa schimb ceva. Sa modelez tristetea, sa pun un zambet pe chipul celor tristi.
Astazi, soarele nu apare. Azi nu e timp pentru zambete indraznete!
Ma duc acasa.Ma duc sa stau in pat, pun niste muzica de fundal, o sa citesc... probabil o sa dorm.Nu ma deranja, nu vreau sa te vad azi!

Ma poti..condamna...?