Credeam ca alerg in fata iubirii, deja ma vedeam de mana cu dragostea. Totul parea ca ia contur. Sentimentele ne inpingeau la gesturi iubarete, saruturile puneau miere intre noi. Destainuiriile, povestile personale ne inlatuia tot mai strans...parea ca o iubesc mai mult decat ma iubeam pe mine, parea ca e instare de orice pentru mine si dintr-o data a inceput sa adie vantul aducand nori cu parfum de ploaie. Picaturiile de ploie ne intra in ochi, nu ne mai putem privii. Acum, printre picaturi tin dejamagirea de mana si vorbesc cu intrebarea..."De ce s-a ajuns aici"? Evident, evita sa-mi raspunda, dar nu ma las si o ii mai pun o intrebare..." Din vina cui a inceput sa ploua"? Si nici de data asta nu primesc un raspuns. Abatut si ganditor astept ca norii sa dispara si sa se arate curcubeul. Stiu ca soarele iar ma va incalzii si ma va face din nou sa ma tin cu dragostea de mana
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
ai ceva de comentat????.....comenteaza!!!!!!