Iti amintesc

Îţi aminteşti când îmi spuneai că ploaia seamănă cu mine,
Şi cum pe-o plapumă de nori o alintai crezând că-s eu ?
Te biciuiau stropii răzleţi sfărmându-te-n roci cristaline
Ce alergau în zori pe-o frunză, atinsă de sărutul meu...

Îmi amintesc când te strigam prin somnul ce-mi părea că-i moarte,
Iar tu striveai demoni în palme alunecând pe clipe reci...
Nici un răspuns n-a reuşit să mi te-aducă de departe
Nici ploaia nu va umple clipa din care şi acum mai pleci...

Îmi aminteşti că n-am ştiut ce nume să-ţi mai dau, iubite
Şi-am blestemat penelul sorţii ce-n chip de ploaie m-a pictat
Când, furişându-mă din gri, mă înecam în infinite
Izvoare limpezi care-n unde mi te purtau imaculat...

Îţi amintesc că nu voi fi toamnă sau iarnă... nu, niciuna!
Ci poate numai vara care mi te-a adus de undeva...
Tu şterge cerul cu o mână, eu voi opri de tot furtuna,
Hai să uităm totul, iubite... ploaie nu-ţi sunt, dar soare, da...