Suntem la fel precum iubim. De obicei suntem superficiali, lipsiţi de suflet, sexuali, plini de frustrări. Atât timp cât ne vom refuza accesul la inima cuiva, chiar dacă îi posedăm corpul, ne vom refuza accesul la inima noastră, la propriul nostru suflet.
Ne îndrăgostim des, dar iubim rar. Nu iubim şi prin asta ne blocăm accesul la iubirea care o manifestă universul pentru noi prin fiinţa iubită. Dacă într-o relaţie de cuplu iubirea nu va putea dizolva egoismele, atunci egoismele vor dizolva iubirea.
În limba latină, „amor” înseamnă „fără moarte”, adică nemurire. De fapt, omul, iubind şi dorind, caută confirmarea de sine, participarea la fiinţa absolută, abolirea neliniştii existenţiale conexe cu dualitatea. Amorul face să se întrevadă drumul care duce către erotismul mistic, pe care civilizaţia contemporană nu-l regăseşte.
A iubi este o artă, după cum şi a trăi este o artă. Dacă vrem să aflăm cum să iubim, să obţinem măiestria în această artă, va trebui să procedăm aşa cum se procedează când vrem să învăţăm orice altă artă: muzică, pictură, sculptură, fotografie, etc.
A dobândi arta iubirii solicită disciplină, o angajare puternică a timpului şi a voinţei.
Concentrarea este condiţia pentru a putea înţelege deplin persoana iubită, pentru a putea pătrunde în universul ei interior.
Arta iubirii nu se deprinde repede, ci prin exerciţiu îndelungat, prin tehnica paşilor mici. Deprinderile de contact afectiv şi erotic se dezvoltă treptat, implicând răbdare faţă de sine şi faţă de celălalt.
Controlul emotiilor devine o deprindere erotică ce constă în conştientizarea la nivel superior a trăirilor senzitive, asociate cu emoţii şi sentimente. A controla emoţiile în serviciul iubirii, înseamnă a deveni conştient de un gând incorect, atunci când concentrarea, disciplina şi răbdarea au adormit, când eşti tensionat şi nu ai relaţii bune cu ceilalţi.
Narcisismul este centrarea pe propria plăcere, dar iubirea solicită un mod de manifestare lipsit de egoism şi modestie.
Pentru a ajunge maestru într-o artă, oricare ar fi aceasta, trebuie să-i închini toată viaţa ta sau, cel puţin, să îţi legi toată viaţa de aceasta. Propria ta persoană devine un instrument în practicarea artei respective. Curajul este decizia de a-ti privi propria frica in ochi si de a o topi cu flacara Iubirii, flacara lui Dumnezeu.
În ceea ce priveşte arta de a iubi, oricine doreşte să devină maestru al acestei arte, trebuie să urmărească să-şi exerseze disciplina iubirii, controlul emoţiilor şi răbdarea în toate momentele vieţii sale.
Orice poveste de dragoste este la fel cu un drum iniţiatic. Asta trebuie s-o fi spus cineva înaintea mea, însă nu ştiu cine – dacă vrei caută tu autorul eu pur şi simplu ştiu asta de undeva!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
ai ceva de comentat????.....comenteaza!!!!!!