Lumea mea s-a stins in clipa in care am simtiti spinii acelei iubiri, pe inima. Am refuzat totul, mi-am dorit sa ma sting, fara ca nimeni sa stie de ce eu, cum,atat de tanar. N-am plans, am pus totul in randuri, ele au plans, in locul meu. Visam ca soptesc acel "te iubesc" de mii de ori, ea, se intorcea spre mine, zambind, si pleca... Nu...n-am fost parasit... Am pierdut doar.
Cand m-am intors intre vechile ziduri pe care mi le-am cladit, ziduri langa care uneori ma gaseam rece, rau si nepasator, m-am uitat adanc in sufletul altora. Am incercat sa inteleg, gandindu-ma la acea veche poveste, ori de cate ori nu intelegeam... I-am vazut pe ei... Si... M-am ridicat din nou, in picioare.
Stiu ca nu am sa iubesc din nou, dar voi incerca sa traiesc... Voi pleca capul cand voi simti parfumul ei, stapandindu-ma de la a plange. Spinii ei, nu ma vor mai atinge, cel putin nu foarte curand... Dar voi traii. Ma veti gasi deseori prin parcuri, in lumi ireale, plimbandu-ma, departe de a fi in lumea mea. Am daramat demult acele ziduri, care trebuiau sa ma ascunda de ochii ei. Ma voi plimba, ma voi uita la cer, si poate cateodata, ma voi ruga pentru o alta inima. Voi zambi doar atunci cand o sa va vad, tinandu-va de mana, ma voi uita in ochii vostri, iar daca voi vedea acea licarire in ei, daca o sa simt ca va iubiti, o sa ma rog, sa nu ajungeti ca mine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
ai ceva de comentat????.....comenteaza!!!!!!