Cele ale unor femei
care si-au vazut inselate si ranite sentimentele pe care le-au daruit cu generozitate acelora pe care si i-au ales tovarasi de viata. Pareau banale. Au ajuns dureros de frecvente!
Parca nu mai stim sa apreciem ce ne-a dat viata, cautam mereu himere.
Altele, ale unor parinti raniti de indepartarea copiilor lor.
Gasindu-si drumul in viata, au uitat treptat de cei carora le datoreaza si viata si reusitele lor si care, cu ochii secati de lacrimi, privesc spre pamantul spre care se indeapta, intrebandu-se unde si cu ce au gresit.
Isi daruiesc putinul pe care-l au, isi traiesc cu demnitate suferintele si-si ascund suspinele din inimile ranite.
Oricat de bine ar trai copiii lor, nu vor nimic de la ei. Vor doar sa stie daca sunt sanatosi si multumiti. Ce putin le-ar trebui sa fie fericiti!
Oameni buni, in lumea aceasta nebuna, riscam sa ne pierdem radacinile. Cand nu vor mai fi, ne vom da seama ca nu mai avem de unde ne trage seva.
Calcati-le pragul, spuneti-le o vorba buna, mangaiati-le fetele brazdate de riduri adanci, facute gandindu-se la voi. Bucurati-va sa-i mai aveti si bucurati-i si pe ei.
Ganditi-va la fiii si fiicele voastre care s-ar putea comporta dupa modelul
vostru, cand veti fi batrani.
Spuneti un „sarunt mana“ si un „va iubim“ astazi, maine s-ar putea sa nu mai aveti cui. Va durea, dar...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
ai ceva de comentat????.....comenteaza!!!!!!