ploaie

Afara ploua iar eu stau si ma uit cum fiecare picatura de ploaie atinge pamantul si il face umed, intunecat si rece.Uneori asa este si sufletul omului mai ales atunci cand este trist si plin de durere.Oare asa se simte si omul atunci cand picaturile din lacrimi ii ating sufletul? La fel de umed, intunecat si rece?De ce nu putem fi mai buni, de ce nu putem sa ne deschidem sufletul mai mult, de ce lasam ca trecutul sa ne afecteze prezentul, de ce daca iubim tinem pentru noi acele sentimente, de ce daca cineva ne-a ranit in trecut trebuie sa consideram ca si urmatoare persoana din viatza noastra o va face, de ce nu putem uneori sa ne rupem de trecut si sa traim doar prezentul? De ce trebuie sa ne chinuim singuri, sa interpretam tot timpul ceea ce fac si zic ceilaltzi? De ce nu putem primii raspunsuri atunci cand avem anumite intrebari? De ce ne lasam condusi de orogliu si teama? De ce nu putem spune totul asa cum simtzim? De ce uneori trebuie sa ne ascundem dupa o masca sau ne creem o masca, ca cei din jurul nostru sa nu descopere ceea ce suntem cu adevarat? De ce nu putem iubi cu sufletul curat si pur? De ce ne luam dupa aparente? Oare este mai usor sa ne luam dupa aparentze decat sa acceptam adevarul oricat de frumos sau crud ar fi el? De ce la primul lucru negativ pe care il face o persoana chiar fara sa isi dea seama incepem sa ne pierdem increderea si sa avem indoieli? De ce nu putem sa acceptam ca greseala este omeneasca si ca meritam o a doua sansa? De ce vrem totul de la ceilalti din jurul nostru fara sa dam nimic sau doar firimituri? Oare sentimentele de iubire nu mai conteaza asa de mult intr-o relatie? Greu de raspuns la aceste intrebari insa cred ca fiecare raspuns se afla in noi insine insa ne este frica sa le aflam...