chem ploaia ea încă-mi răspunde ca atunci când eram copil (era partenera mea de joacă) îmi scotea greieri din pământ le uda arcusul făcându-i să falseze cântând apoi serenade deocheate. le spăla negrul ca o rasistă iubitoare acum doar îmi ţine de urât şoptindu-mi la geam poveşti printre picături răcorindu-mi străzile gândului pe unde încă mai adun amintiri din lumi ce nu există nu te opri niciodată! albeşte-mi gândurile ca rufele mamei din dimineţile copilăriei mele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
ai ceva de comentat????.....comenteaza!!!!!!