adio toamna

Toamna plouă cu frunze ruginite, Le privesc căzând… A-ngălbenit salcâmul biciuit de vânt Şi-şi plimbă pletele îmbătrânit În agonie… Drumul e îngropat în lacrimi, Tace… Pustiul murmură misterios un cânt Purtat de gând… Pajişti cu buzele arse, tremurânde Fac reverenţe la soare-nfiorate… ….s-au dus toate… Din umbră se destramă Ca uitată de ea însăşi, Natura, cu ochii plânşi, Obosiţi de vreme… Scrijeleşte în văzduh Stoluri negre de cerneală, Un mesaj de rămas-bun…