alta poveste

Doi copii.. se tineau de mana si mergeau incet, tacuti spre cimitir.. era locul lor preferat, acolo se plimbau, fugeau pe aleile ascunse printre crucile de piatra.. era terenul lor de joaca.. sanctuarul lor.. locul sufletelor ratacite si al trupurilor reci.. Au mers tacuti pana la acea masa mare de piatra, ascunsa sub un tei batran. Masa era acum acoperita de zapada, iar banca ce o insotea era ca o fantoma adormita. Au dat zapada la o parte de pe banca si s-au asezat.. unul langa celalalt. Au inceput sa se joace cu degetelele prin zapada pufoasa de pe masa.. Scriau.. Scriau poezii numai de ei stiute si intelese. Apoi se apucasera sa adune zapada.. rostogolind o bila mica de nea.. ce se marea tot mai mult.. au facut un bulgare mare, apoi unul mai mic si inca unul mai mic. Le-au asezat unul peste celalalt, incercand sa faca un copil de zapada.. Dar nu avea gura, nas, maini si ochi.. nu avea suflet. Atunci el si-a smuls doi bumbi de la gecuta si-i facu ochii.. Ea fasi o crenguta incovoiata si o aseza usor pe chipul rece de zapada, daruindu-i un zambet.. Dar din ce sa-i faca un nasuc?.. S-au uitat in jur si la unul din mormintele din apropiere, o lumanare se incapatana sa-si scoata capusorul afara din zapada. Au luat-o si impreuna au asezat-o pe chipul ce acuma se lumina.. apoi au luat o mica ramurica , ce cazuse din batranul tei si-i facura si mainile. Era un copil de zapada vesel.. Atunci.. el o lua de manuta si-i spuse:
- Eu.. eu te iubesc.. vrei sa fii iubita mea?
- .. Da..
- Dar sa nu spui nimanui.. numai noi si zapada sa stim..
- Bine! .. Si.. tinandu-se de mana au plecat imbujorati spre casa..
A doua zi, dimineata, el se auzi strigat de afara.. fugi la geam. si.. o zari pe ea.. numai pe ea.. inimioara ii tresari.. apoi deodata parca se trezi la realitate cand.. observa ca nu era singura.. era cu sora ei si prietenele acesteia.. si cu totii radeau aratand cu degetul spre geamul unde era el.. Strigand in batjocura :
- Vino ma si pupa-ti iubita! .. si radeau si mai tare.. continuand sa-l arate cu degetul.. Atunci.. pentru prima data el se simti tradat si umilit, se intoarse in camera plangand.. Si.. Isi jurase ca niciodata nu-i va mai spune unei fete ca o place sau ca o iubeste.. Se ridica, isi sterse lacrimile si nasucul si se indrepta din nou spre geam.. hotarat sa-i infrunte.. Dar nu mai era nimeni.. numai urmele in zapada.. si parca si ele radeau de prostia lui.. Simti cum o lacrima fierbinte ii aluneca pe obraz.. o sterse.. si cu degetelul inmuiat in lacrima scrise pe geam un singur cuvant.. JUR.. un cuvant ce ingheta pe geam si in sufletul lui..