Prin întuneric mă hrănesc
Cu umbra feliată fin,
În vârfuri calc să nu-ţi trezesc
Sărutul tău din vis divin,
Prin întuneric bâjbâiam,
Mirosul tău de crin regal
Mă conducea, dar nu ştiam
Dacă pasul ne e egal,
Un jurământ a fost de-ajuns
Şi Universul s-a mişcat,
Bezna în lacrimi seci s-a scurs
Iar sufletul nevindecat
De traumă s-a dezcâlcit,
Cerul răsună prins în stele,
Stelele au îmbobocit,
Explozie de acuarele,
De bucurie şi speranţă
A renăscut ca o splendoare
Din visul meu de dimineaţă
Reumplând totul de culoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
ai ceva de comentat????.....comenteaza!!!!!!