Uitarea care m-a uitat

O linguriţă de uitare
În zori de zi mi-ar fi de-ajuns,
Mi-e teamă s-aştern depărtare,
Mi-e teamă să te ţin ascuns.

O linguriţă de iubire
De-aş mai primi pe cord deschis,
M-aş scufunda în nemurire
Prin lungul drum spre Paradis.

O linguriţă de speranţă
În zori târzii de aş primi,
Pe tabla şah-ului din viaţă
Aş face "mat" din prima zi.

O linguriţă de cuvânt
Din gura ta argint de stele
Mi-aş aminti că-s pe pământ
O virgulă fără atele,

O linguriţă de verdeaţă
Din ochii tăi întrebători,
Mi-ar da-n această dimineaţă
Un răsărit de sărbători,

O linguriţă de-optism
Amestecată peste toate,
Ar alunga al tău cinism
În haosul de peste noapte.

Şi te-aş uita fără tăgadă,
Te-aş alunga unde doreşti,
Ochii mei să nu te mai vadă
Jonglând cuvintele cereşti.

Mi-aş modera zborul spre tine,
Mi-aş opri pasul tremurat,
N-aş mai migra spre culmi alpine
S-ascult cum tu m-ai fermecat.

Te-aş şterge din a mea durere
Ca pe un fulg de nea căzând,
Printr-un proces de aşchiere
Te-aş alunga din al meu gând.

Aş păşi-n noapte fără teamă
Că visu-mi va fi invadat
De glasul tău ce îmi destrămă
Uitarea care m-a uitat.