Apa albastra a cerului se intuneca din ce in ce mai mult . Ma uit cu chipul tremurand spre cer . O lume ciudata pare sa prinda fiinta sub stele . Mi-e teama , incerc sa fug , dar sticlirea scanteilor din stele ma tine acolo , ma uimeste . Nu stiu de ce , cand lumina pleaca din oras , ma cuprinde un dor tainic . Un dor nebun de iubire , de tot ce mi-a fost drag , dar a disparut . Eu inca mai sunt in lumea povestilor frumoase , cand totul se intampla cum vreau eu , unde nu exista suparare , ci doar nostalgie . Adica tristete dulce ...O nostalgie ce-mi alina sufletul cu mangaieri usoare , cu brize fiebinti . Iubesc imprejurul , pentru ca ma face fericita , imi da speranta . Iubesc lumea pentru ca asta este misiunea mea aici . Si niciodata nu-mi voi rasturna parerea , nu voi crede altceva . Pentru ca toate clipele cad pe inima si raman acolo , precum ploaia in pamantul uscat . Poate ca ideile mele sunt unice , ca nimeni nu mai gandeste ca mine , ca nimanui nu-i pasa . Dar mie da ! Si voi iubi totul la nesfarsit ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
ai ceva de comentat????.....comenteaza!!!!!!