melancolie

Privesc pe geam natura amortita ,
Toamna lasa lacrimi in urma ei ,
Poate ca nu se mai simte iubita ,
Iar eu nu ma mai imbat cu parfumul florilor de tei .

Spun mereu ca ce a fost nu va mai fi ,
Spun mereu ca visul meu se va implini intr-o zi ,
Dar ma doare ca tu nu ma vei mai iubi
Si eu , de dor , voi muri.

Cerul este asa vindicativ!
Eu privesc profundul cenusiu
Sa ma supar? N-am motiv!
Si cu toate astea....Nimic nu mai e viu!

Uimirea imi umple sufletul avida
Parca ma strapunge o sageata
Iarna a devenit haina
Uite! Corpul mi-l ingheata !

Ma retrag speriata in fotoliul calduros
Si incep sa scriu inspirata
De vise . Totul pare asa frumos!
Iar tu , nu ma uiti niciodata .