visatorul

Eram fericit si mai aveam atat de putin!...Puteam s-ajung la luna . Puteam sa ma destainui ei . Puteam sa vad lumea aceasta minunata , sa veghez fapturile mici si neindreptatite . Dar totul daca intr-adevar era raza lunii . Si parca urcam si parca urcam . Dar lunaticul din mine a vorbit . Si parca dintr-o data visul meu s-a spulberat . Si parca dintr-o data luna a fost lasata in urma . Ma ingrijora starea mea si nimic altceva . Dar totusi un gand rebel dadea inconjurul prin capul meu . Oare este vreun paianjen acolo , la luna , care sa aiba grija de mine ? Care sa ma vegheze asa cum voiam sa-l veghez eu pe el ? Oare daca exista acel paianjen acolo sus , nu mi-a dorit prezenta si m-a facut sa cad , ranind a mea faptura? O , luna , greu e pentr-un visator s-ajunga la tine , in realitate! Greu e pentr-un visator lunatic sa se trezesca jos , ci nu sus , cum ar fi vrut el !