visele nu zboara daca nu le dam aripi

De ce trebuie sa luptam atat de mult pentru ceea ce ne aduce fericirea? Poate pentru ca trebuie sa invatam sa pretuim ce avem langa noi, sa auzim nu doar sa ascultam, sa vedem nu doar sa privim…e atat de extenuant drumul catre o farama de fericire, dar merita fiecare picatura de sudoare, tocmai pentru ca ne aduce aproape de luminita de la capatul tunelului. Ne aduce aproape, ne bucuram de lumina ceva timp, dupa care nu mai actionam in nici un fel, ne complacem in starea respectiva, incetam lupta…Ciudat e ca, realizezi toate astea dupa ce ai pierdut ceva, pe cineva si realizezi ca nu mai ai ce face pentru a ‘repara’ ; incerci sa ‘lipesti’ bucatetele ramase, dar nu-ti iese nimic, le lipesti total aiurea in disperarea ta de a face totul cum era… Trebuie sa invatam sa iertam, sa invatam sa avem rabdare, sa-i invatam pe altii sa aiba incredere in fortele proprii, sa lupte, sa nu se dea batuti, sa fie ei insisi, sa nu foloseasca masti, sa nu le fie frica de viata, de intensitatea sentimentelor, sa evite duplicitatea, sa imbratiseze naturaletea, trebuie sa invatam sa iubim, sa-i acceptam pe altii , sa ne acceptam pe noi insine, sa invatam binele si raul…