M-e soarta azi o uşă sigilată
în melodia pasului tău stins
prin roi de fluturi cu aripi din vată,
de umbrele amurgului învins.
În loc de-adio- file de tăcere,
un tren venit cu un cupeu pustiu,
un vis, de bruma toamnei, în cădere
şi gheaţă în fior de azi neviu.
O rugă între palme, fără vlagă,
înfiptă-n gând de lacrimă curmat,
în prag de curcubeu din nou oloagă
cu chipu-ţi pe retină imprimat.
De astăzi cu oblon peste-aşteptare,
în leagăn- orizontul fără cer,
pe frunte- sugativa de uitare,
iluzia de azi, cu temnicer.
Wow. frumos !
RăspundețiȘtergere