Noaptea s-a lasat la geamul meu,
Si m-a intrebat: "De ce plangi fata mea?"
Cu vocea stinsa i-am raspuns si eu:
"Noapte...vrea uitarii sa ma dea..."
"Fiecare lacrima ce curge,
E un "Te iubesc" nerostit..
Dar stiu ca asta nu-i ajunge,
Fiindca de multe ori l-am ranit..
Cu sau fara voia mea am facut-o,
Desi stiam ca in suflet mi-a intrat adanc.
Si plang ca iubirea i-am pierdut-o,
Cand avea nevoie de mine mai mult ca oricand...
Astazi mi-a spus ca ma lasa in pace,
Sa-mi continui viata fara el...
N-are idee cat rau imi poate face,
Stiu ca nimic nu va mai fi la fel.
Si de atunci plang ore-n sir,
In intuneric ma uit la poza lui,
Inima-mi bate tare,abia mai respir,
Nu vreau sa-l stiu in bratele nimanui..
Asta mi-e pedeapsa cea mai crunta,
Sa- mi lase sufletul stingher..
Sa-i vorbesc dar sa n-auda..
L-am pierdut,acum degeaba zbier...
P.S.
Pretuiti-va perechea cat o aveti langa voi,
Iubiti-o la fel de mult cum va iubeste...
N-o raniti ca veti regreta apoi,
Vazand ca ati pierdut-o prosteste..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
ai ceva de comentat????.....comenteaza!!!!!!