poem de iubire

Prin labirintul nopţii adie un val de lumină,
călăuzit de razele soarelui prin părul tău,

o imensă aură, te învăluie la orizont

într-un magic decor,purtat de vânt .

Sunt prizonier şi nu vreau să evadez,

înlănţuit într-o armonie ce naşte un foc nemuritor,

scântei erup şi zvâcnesc din atingerea ta

descoperind prima iubire,renăscută-n privirea mea.

Te doresc cum pământul arid doreşte ploaia

cum lacrima mângâie trupul tău ,surâzând,

tu care eşti azi un cântec de ploaie,

îmi scri fără cuvinte un poem de iubire,ce în ochi îţi adie.