povestea unui suflet trist

Cum sa mai cred in Dumnezeu,

Cand El m-a lasat de atatea ori la greu?
Ce credinta sa mai am,

Cand El nu ma vedea cand il rugam?

De cand m-am nascut mi-a dat o soarta cruda,

Si o cruce prea grea de dus...

Anii au trecut,m-am obisnuit cu viata mea absurda,

Dar uneori ma intreb:Chiar e cineva acolo Sus?

Copilaria mi-am petrecut-o intre 4 pereti,

Inconjurata de cele mai frumoase jucarii.

Priveam pe fereastra balconului la fete si baieti,

Intrebandu-ma de ce nu pot fi si eu ca ceilalti copii..

Visul meu era sa alerg asemeni lor,

Copil fiind nu intelegeam ce mi se intampla...

Plangand,ma retrageam in dormitor,

Sperand ca Mosul in dar picioare o sa-mi aduca.

In adolescenta am invatat sa trec cu vederea,

Privirile,comentariile si oamenii rai.

Stiam ca numai eu am puterea,

Sa nu iau in seama ceea ce spun ei.

Ca orice om m-am indragostit...

Si viata mea gri capata culoare..

Imi parea rau ca de Dumnrzeu m-am indoit,

Alaturi de el ma simteam nemuritoare...

Imi dadea aripi sa zbor,

Imi indeplinea orice vis..

Dar mi le-a frant asa usor,

Lasandu-ma sa cad in abis...

Si iarasi Doamne m-ai lovit,

Si iarasi mi-ai intors spatele...

Din fericire am reusit sa ma ridic,

Sunt obisnuita cu nedreptatile...

Insa un lucru pentru mine ai facut,

M-ai ajutat sa-mi fac curat in suflet,

Mi-ai vindecat ranile din trecut,

Acum traiesc pentru un alt zambet...

Si sper ca de data asta sa fi mai bun,

Sa nu mi-l iei cand mi-o fi lumea mai draga...

Fiindca n-as suporta inca un ramas bun,

Am doar o inima,cate vrei sa traga?