de fireasca sclipire-au rămas părăsite
şi îngînă-n duet cu luciri de gerar
pentru dor ce-ai lăsat, un tangou funerar.
Timp şi spaţiu te fură din mine, mă ceartă,
lava-n gîndu-mi şiroaie, suspinul nu-mi iartă,
mă loveşte cu spini peste sîni-mi miraţi-
de minciuna-ţi erau încă ieri sărutaţi.
Al tău nume dezmierd cu chemarea mea mută-
trei silabe din cer gura mea împrumută
să-nvelesc vis frumos de neşoapta-ţi rănit
unde-un înger de zi într-un verb ne-a unit.
Prea departe... dar creşti ca un prunc în făptură
să-mi fii leac cînd mă laşi într-un pat de arsură,
să-nflorească bujori din speranţa că vii
să citesc: "mi-a fost dor..." pe petalele-ţi vii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
ai ceva de comentat????.....comenteaza!!!!!!