toamna-n ganduri

Nor de gânduri desfrunzite

smulge zborul din aripi,

leagă visele cosite,

prinde fluturii în ghimpi,

pradă cântul din vocale,

mă hrăneşte cu minciuni,

mă culege din petale,

mă despoaie de minuni,

orizontul împleteşte

în cununi de nenoroc,

peste şoapta mea loveşte

s-o îngrop fără soroc,

ca pe-o umbră de chemare

înghiţită-n nerăspuns

mă destramă a uitare

lunecată spre apus...