E ultima poezie pe care ti-o compun.

Te crezi diferit,zici tu,
Dar ai facut exact ca restul.
Degeaba te intorci acum,
In urma ta e numai scrum.

Te-am iubit odata mult,nu neg,
Dar am invatat inainte sa merg.
Am cazut.....m-am ridicat,
Am plans pana m-am resemnat.

Nu te urasc dar nici nu vreau,
Sa uit lacrimile ce dureau...
Te-am iertat pentru suferinta toata,
Dar sufletul sa uite n-o sa poata.

Degeaba iti cauti scuze si motive,
Nu-si au rostul regretele tale tardive.
Poate-ti pare rau,poate chiar regreti,
Dar e prea tarziu greseala sa-ti indrepti.

Imi spui ca m-am gandit doar la mine,
Si la durerea mea,ca-s orgolioasa din fire.
Dar nu ai dreptate,m-am gandit la noi,
Ochii mi-au plans cat pentru o suta de ploi.

Unde erai cand inima mi-era rupta?
Iti spuneam:"Nu ma lasa,te rog asculta!".
Iar tu imi spuneai cu o indiferenta sadica,
"Lasa-ma in pace...Pe altul cauta!"...

E ultima poezie pe care ti-o compun,
La capitolul "Cristi" vreau punct sa pun.
Ti-am scris sute de versuri pe multa hartie,
Nu te mai iubesc,pentru ce ti-as mai scrie?