DEFINITIA IUBIRII

Nu exista dragoste adevarata !Nu stim inca,n-am invatat inca cum sa ne iubim…Ne mintim partenerii si mai avem si indecenta de a declara ca-i iubim cu tot sufletul(cand nici macar sufletul nu stim ce este cu adevarat).Folosim cuvinte(mereu aceleasi cuvinte de mii de ani) in virtutea inertiei,al caror inteles ne depaseste.Fiecare dintre noi a rostit macar o singura data in viata,,te iubesc”,ca mai apoi,mai devreme sau mai tarziu ,acest sentiment sa piarda din intensitate,ca-ntr-un final sa se stinga ca si cand n-ar fi existat,ba mai mult ,ajungem sa regretam sau sa ne ridiculizam propria dragoste…Numai Dumnezeu cunoaste acest sentiment,pt ca El ne iubeste pe toti la fel,cu aceeas intensitate de la inceput pana la sfarsit,neconditionat si desavarsit… Traim intr-o impresie de iubire,dar oricat de falsa ar fi , e atat de dulce,de minunata ,de inaltatoare…Ganditi-va daca nu stim ce inseamna cu adevarat iubirea si ne simtim ca niste ingeri cand o impartasim,cam cum ne-am simti cand am cunoaste-o pe cea desavarsita ? Sufletele identice(pereche)se cunosc de odinioara,din totdeauna,mai inainte de a se fi intalnit,iar atunci cand o fac se iubesc fara impotrivire,li se pare intalnindu-se ca s-au revazut dupa o despartire…Pastreza in ele o farama din dragostea Dumnezeiasca si de aceea se iubesc frumos,intens,pur…dar,pt ca intotdeauna trebuie sa existe un dar,amestecandu-se in aceasta mocirla pamanteana vor uita curand pt ce, dar mai ales DE UNDE au venit…Priviti ce curat si sublim iubesc copii…(sunt la inceput de drum….)si cu cata disperare se agata batranii de ultimele farame de iubire(sunt la sfarsit de drum )…Dragii mei,daca nu putem pastra iubirea cu care venim,macar haideti sa invatam aici sa ne iubim frumos,neconditionat si …de ce nu…DESAVARSIT !

Iubire, lacrima uitata Treceai adesea pe la mine Dar parc-acum si tu m-ai dat uitarii Sunt oare singurul ce mai respira ?

Sunt omul cel mai dreptatit Sentimente multe-am intalnit Dar parc-acum in stana ma preschimb Si tot ce-a fost frumoas si nins Acum e ploaie si e stins.

Trecura ani, trecura zile Iar eu adesea mai suspin C-am dat un suflet drag uitarii Si lacrimile mi s-au stins.

Cred ca dragostea este o muzica interioara ,o simfonie in tonuri majore care cuprinde ,infasoara ca o mantie fermevata pe indragostiti , contopindu-i intr-o singura fiinta complexa in care pulseaza atractia si in acelasi timp respingerea catre partener .Dragostea se deosebeste fundamental de atractia sensuala pe care nu o neaga ,ea fiind o implinire necesara dar nu esentiala ,dragostea se diferentiaza de aventura comuna ,intamplatoare ,exterioara -as spune epidermica-fara rezonante sufletesti .Numai fiintele sensibile pot trai o dragoste adanca care poate efectua o renastere spirituala .Dragostea este o planta rara care se hraneste din sensibilitate .Traieste din noutatea si prospetimea emotiei .Ea este esenta vietii .Comuniune spirituala ,plenitudine si forta de creatie .Numai cel ce iubeste patetic poate crea opere care freamata omenesc si poezie .Toate dragostele pe care le traim in tinerete sunt doar premisele care ne pregatesc pentru marea iubire .Fiinta care traieste marea iubire trece printre oameni ca o naluca posedata de viata cea noua care pulseaza in ea .Marea dragoste inseamna prezenta continua ,un dialog al sufletelor care se gasesc intr-o suprema imbratisare .Indragostitii duc cu ei o parcela de divinitate .Marea iubire este continua cautare a tot ce este pur ,cristalin ,esenta si frumos in fiinta ta . Dragostea nu se limiteaza doar la vorbe, un ~te iubesc~ oricine il poate rosti, dar a arata dragostea e un lucru divin. Dragostea cea mai inalta nu consta in vorbe, ci in fapte!