Scrie-mi despre acel TOT Ce-mi va părea nimic cândva O baladă nemuritoare. Picteaz-o in culorile sufletului tău Şi pentru o clipă lasă-ma S-ating ETERNITATEA Citind-o...
luni, 12 iulie 2010
FARA CUVINTE...AM STIUT
...m-am dus la o petrecere ...si l-am vazut! ...si el m-a vazut!. Venisem cu un prieten, amic, coleg cu el, nestiind ca ii e coleg, nestiind ca voi da de el acolo. Insotit! De actuala lui prietena! Probabil marea lui iubire. Alta mare iubire. A scapat paharul. Socat ca si mine. Ni s-au facut prezentarile. Nu stiam daca sa ma fac ca nu-l cunosc.M-a ajutat el mormaind un vag ne cunostem.Am simtit privirea piezisa a iubitei! Am schitat un zambet stramb, si am pretextat o sete. Mare. Mare ca si golul din inima mea. Produs atunci cand m-a parasit. Sau l-am parasit. S-au ne-am parasit reciproc...dintr-o iubire reciproca, prea mare si sufocanta. Ma stia "ocupata".Il stiam "liber". Eram libera...si era ocupat. Destinul ne joaca feste. Iar. Am fost invitata la dans .De cineva, un oarecare. I-am simtit privirea arzatoare in ceafa. Mi-am simtit pamele transpirate.Mi-am inghitit nodul ce ma sufoca. Pentru ca nu stiam. Nu stiam daca ma mai iubeste. Nu stiam daca o iubeste. Nu stiam ca ma mai sufoc, cad il vad. Nu stiam ca pot sa tremur iar. O ecuatie cu multe necunoscute, un ring de dans, si o melodie . A noastra. Era capacul care ma turtea. Era ghilotina sufletului meu. M-am intors, incercand sa ma duc la toaleta. Atunci am simtit mana( o Doamne, inca o mai stiam, inca mai raspundeam la atingerea mainii lui!!!), mana care m-a apucat ferm, si cu ochi hotarati, fara sa spuna nimic, m-a invitat din priviri la dans. Dansul nostru. Un dans murdar, un dans trait la intensitatea sufletelor noastre ce s-au iubit candva. Un dans in care totul a disparut in jurul nostru, un dans in care nu ne-am desprins privirea , unul de la celalalt. Un dans care s-a terminat. Si atunci am stiut. Am stiut ca voi fi mereu a lui, am stiut ca ma va iubi mereu. Am stiut ca si-a jucat cartea si relatia, pentru un dans cu mine. Dar a facut-o pentru mine si in amintirea iubirii noastre. Atat. Am plecat. Am plecat stiind. Stiind ca intotdeauna va fi la fel. Nu voi avea nevoie de cuvinte. Nu voi avea nevoie sa-l vad, ca sa stiu. Eu voi sti. Si el va sti. Si e suficient pentru ca universul sa se opreasca...pret de-un dans. E suficient pentru a-mi hrani sufletul. Pentru ca in afara faptului ca ne iubim, nu avem nimic in comun...si din pacate...nu e suficient...in aceasta viata dura.(poveste reala, autor necunoscut...sau beletristica.0
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
ai ceva de comentat????.....comenteaza!!!!!!