sa vorbim de iubire

In viata invatam multe. Sa vorbim, sa mergem sa scriem, sa citim, sa mancam, sa ne imbracam, dar cel mai important: invatam sa IUBIM? Invatam sa apreciem o persoana la adevarata sa valoare? Suntem noi capabili sa lasam din egoismul nostru la oparte si sa dam tot ce avem mai scump si mai de pret pentru cel de langa noi sau mai ales pentru o persoana care abea s-a urcat in una din statiile trenului nostru? Oare suntem noi capabili sa renuntam la binele si confortul nostru pentru altcineva? Eu unul nu eram in stare sa fac asta. Cel putin asa credeam. Eram o persoana egoista. Tot ceea ce era al meu,era numai al meu, dar ceea ce era al altcuiva era si al meu. Pana la un moment dat cred ca toti suntem asa. Nu credeam ca exista o alta forma de a iubii in afara de cea cunoscuta de mine. De fapt ceea ce numeam eu “iubire” nu era decat atasament fata de acea persoana. “EA”,a aparut in viata mea atunci cand nici nu ma asteptam si nici nu imi doream o alta relatie (caci deja aveam una). Povestea noastra de dragoste e foarte complicata. Cu multe trairi frumoase dar si dureroase. Concluzia e ca Ingerasul meu mi-a aratat cu adevarat ce inseamna iubirea si cam cum s-ar putea definii ea. Facand o comparatie (desi nu se poate face), as putea spune ca nici nu se poate compara ceea ce stiam eu despre iubire cu ceea ce am trait Mai rasfatat, mai iubit, mai apreciat….. nu am fost in viata mea. Pot spune ca EA a renuntat la tot ceea ce am enumerat mai sus (orgoliu, egoismul….), pentru mine. Ea este una din acele persoane care a invatat sa iubeasca cu adevarat. Dar care are capacitatea de a invata si pe altcineva sa iubeasca. Acum nu mai pot face nimic fara ea; nu pot manaca daca stiu ca ea nu a mancat, imi este rau daca ii este si ei, simt orice problema care o are. As renunta la absolut orice pentru ea... la fiecare atingere, la fiecare sarut, privire sau cuvant de alint, tresar! Fiecare particica din mine reinvie si recapata viata. Orele sunt lungi... fiecare clipa pare a nu se mai termina, caci nu sunt langa ea. Sa fie asta iubirea adevarata? Sa dai totul celui de langa tine? Sa nu mai pastrezi nimic pentru tine, numai ca celuilalt sa-i fie bine? Nu stiu, dar eu asta simt! Nu ma prea pricep eu la cuvinte mari si magice. Nu pot face fraze poetice, nu scriu despre luna si stele si alte minunatii ale lumii, dar IUBESC! Si uneori ma doare caci nici nu stiu cum sa ma exprim, ce cuvinte sa folosesc sa-mi exprim dragostea fata de ea. Dar cel mai important cred ca e faptul ca am invatat sa iubesc si sa daruiesc! Si nu doare! Deloc! E asa placut si atat de dulce sentimentul. Sunt mii si mii de cuvinte care pot exprima dragostea dar cred si stiu ca cel mai important e sa o arati. Sa-l lasi pe cel de langa tine sa simta dar sa si vada asta! Si uneori un simplu TE IUBESC poate face mai mult decat 1000 de cuvinte. Sau si mai simplu: o privire sau un sarut. Iubiti-va oameni buni!si nu mai fiti asa de egoisti caci nici nu stiti ce pierdeti. Impartiti si daruiti toata dragostea voastra, caci e asa frumos...