Poiana gandurilor mele

Pierdut in nebunie, in haos si-n durere,
Pe-albastrul cer nu-n ganduri, un stol de randunici,
Si iarba creste trista, sub palmelele mele,
Ma gadila, saruta, cu buze umezi, mici …

Cu ochii-n sus la Soare, de dragoste-s orbit,
Pierdut si istovit, imi reazam capul meu,
De-un nuc cu-a sa coroana, cu drag ce m-a primit,
La curtea sa regala, sa-i spun ce-am patimit.

In fata sa ma-nchin ca unui rege vechi,
Ce a vazut mai multe si vrea, sa ma asculte,
Sa-i spun ce arde-n mine, s-asculte ce cuget,
Iar flori sa ma sarute, cu ele sa petrec ...

Si-n visul meu la curtea, acelui rege nuc,
Ii povesteam de clipa, cand eu am cunoscut,
Ce-nseamna sa iubesti un inger decazut,
Si ca acum as vrea, ca iadul ei sa-l duc ...

...
Afara-i linistit. In mine e furtuna,
La gandul dragei mele, un fulger cade drept,
De viu as fi ori mort, acum ar fi totuna,
Cand gandul dragei mele, ma fulgera in piept.

Si nucul trist la mine, incet cutremurat,
Lasa ca florile sa-i cada si sa-mi aseze pat,
Pe-altarul dragei mele, un miel sacrificat,
M-am asezat caci gandu-mi, o viata a mai luat ...

In mine e caldura si Soarele-mi apare,
Afara-i trist si ploua si tuna si fulgera usor,
Si langa mine arde, un falnic nucusor,
Ce m-a salvat, pe mine, de-amarul fulger chior …

Pierdut in plans, in ganduri, pe patul meu de flori,
Ma scalda ploaia uda, caci sora mi-e o stea si frate doar un munte,
Si toti ma plang de-a-ncetul ca norii ce ii scuturi,
Cand pentru ea ai trece, chiar si a vietii punte …

Ce ploua trist afara, ce fulgera in zare,
In mine arde-un Soare, e cald si-mi este bine,
Iar in poiana verde, sa-i fur o sarutare,
Ca ultima-mi sa fie, a dragostei suflare.