E liniste, tacere

E negru tot si greu si picura de ploaie,
Prin ganduri iar se plange, un suflet nimicit.
Se bat cuvinte-n chin, in praful greu si-n zoaie.
Pe banca-n parc, in noapte, se plange un iubit …

E noapte, negru, innourat, s-alinta doua stele,
Si-un cantec greu si mort, s-aude inviat,
Iubitul plans de zile, de clipele cu ele,
In inima sa simte, ca este incuiat.

Sa sparga zidul poate, dar n-are cum si ce,
Iar gratii sunt cuvinte si lacrimi nu-si au rost.
Sa zaca in uitare ca tot ce-a fost sa fie,
Un plans, un gand si-un cantec greu si-anost.

Un fulger retezat din clipele durerii,
Sculpta in doua trunchiuri, un trainic, drag copac.
Iubitul nostru, mort, sub crengile uitarii,
Ce singur sta zicandu-si: "Nu-i spun nimic, doar tac.